May 182009
 
Vă mai aduceţi aminte de celebru seismolog pentru care prezicerea unui cutremur era tot atât de simplă ca descheierea în trei secunde a unui sutien de contabilă? Cu siguranţă, nu l-aţi putut uita, căci sunt oameni de-a pururi hărăziţi eternităţii! În palmaresul său mondial (pentru cine nu ştie) a intrat şi povestea cu Marele Cutremur din India care şi-a întârziat apariţia, aşteptând ca, mai întâi, bătrânul cercetător să-i prezică magnitudinea! Firesc. Cine şi-ar fi imaginat că gloria seismologiei mondiale avea să-şi frângă zborul spre înălţimi, prăbuşindu-se de pe piedestal, ca o cioară împuşcată în ficat?
Totul a început într-o zi de mai, când bătrânului scormonitor în adâncul pământului i-a venit ideea nebunească de a-şi face un blog. În scurt timp, milioane de oameni şi-au postat comentariile, aşteptând predicţiile pe care venerabilul patriarh al cutremurelor le făcea cu religiozitate, după ce trăgea câte un somn popesc. Într-una din acele zile, cu soare mult şi sărbătoare în vişinii înflorţi, o domnişoară, cât se poate de dubioasă, a intrat ca din întâmplare pe blogul cu pricina, începând să se vaiete că este înspăimântată de cutremure, că îi este frică să doarmă singurică şi alte asemenea mofturi, la care bătrânul savant a intervenit cu înţelepciunea vârstei, liniştind-o. Farfuza a mulţumit, chipurile, spăşită, apoi a început cu pefidie un adevărat asalt; că bătrânul i se pare cool, că ea nu pune preţ pe vârstă, că dacă el şi-ar rebrendui puţin chelia, ar ajunge de invidiat, că toată viaţa şi-a dorit un seismolog la casă, că… dar s-o lăsăm dracului! Apogeul a fost atins abia când neruşinata şi-a postat pe blog fotografia în care era îmbracată doar cu pantofii! Bătrânul a rămas mască, dacă putem spune aşa, dar nu şi-a pierdut cumpătul, în ciuda faptului că sânii duduiţei semănau perfect cu cele două emisfere sub care alunecă plăcile tectonice, iar cracii (un cuvânt urât, dar ea singură scrisese sub fotografie „ craci imperiali”) erau izbitor de asemănători cu braţele compasului care măsoară longitudinea şi latitudinea locului unde se produce seismul. Invitat insistent de acea creatură la o întâlnire în alcovul ei, bătrânul a refuzat ferm, ştiindu-se demult trădat de instalaţie. Şi de aici a început chinul! Somnul său ştiinţific era frecvent tulburat de apariţii insolite cărora nu le putea da nici o explicaţie. Aşadar, lua perna în braţe, se întorcea cu faţa la perete, dar îi apărea deîndată în vis cei doi craci, care n-aveau ceva mai bun de făcut decât să măsoare coordonatele patului! Chinuit, se întorcea pe partea cealaltă, dar atunci, cele două emisfere ale domnişoarei pur şi simplu îl sufocau cu prezenţa lor îmbietoare. Se ridica dintre aşternuturi, stătea pe gânduri, medita, întrebându-se de ce nu visa niciodată pantofii duduiţei. Se culca la loc, dar în loc de imaginea Lunii ajunsă în fază maximă, vedea în clar popoul roz al neruşinatei, amănunt anatomic incapabil să inspire cutremure. Azi aşa, mâine aşa, lumea a început să vocifereze: bătrânul cercetător visa doar cai verzi pe pereţi, în vreme ce pământul era zguduit de numeroase cutremure. Bărbaţi! Oameni nebuni care îşi bat joc de carieră!
Aşa că e cazul să nu mai vorbim despre asta!

Al. M.

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)