Având în vedere că şi ieri, ca şi în multe alte zile mi-a fost foame, am decis să schimb puţin atmosfera şi să mănânc în oraş. Zis şi făcut. Am ales o cârciumioare mai selectă (la şosea, vorba cântecului), cu o atmosferă intimă. Mâncare a fost bună iar chelnerii şi-au făcut treaba ok, deşi cu un puternic aer de superioritate (avea probabil de a face cu faptul că am intrat în restaurantul lor de fiţe în bluejeans şi cu un rucsac în spate şi nu îmbrăcat la costum).
Dar să revenim la titlul nostru. De mic părinţii m-au învăţat ca de câte ori primesc ceva sau sunt ajutat cu ceva sau mi se face un serviciu să zic mulţumesc. Aşa că, atunci când nu uit spun mulţumesc.
Dar să trecem la acţiunea propriuzisă:
Chelnerul ne ia hainele – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce meniurile – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce băuturile şi toarnă în pahare – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce mancare – Mulţumesc!
Chelnerul schimba scrumiera – Mulţumesc!
Chelnerul debaraseaza masa – Mulţumesc!
Chelnerul aduce cafeau – Mulţumesc!
Chelnerul aduce nota – Mulţumesc!
Chelnerul ia nota (implicit si banii) – Mulţumesc! – Acestea fiind spuse, mi-am luat adio de la rest iar chelnerul nostru s-a ales pe lângă respectul şi mulţumirile mele şi cu un bacşiş de aproape 30% din consumaţie (luând în calcul că era o cârciumioară la şosea rezultă o sumă frumuşică).
Aşa că m-am hotărât să o las mai uşor cu mulţumirile… nu de alta, dar e cam scump.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare (cu toate că faptele prezentate sunt dureros de adevărate).
Faptul ca ai cei “7 ani de acasa” si ca nu ai uitat de bunul simt nu e un lucuru rau (adica sa multumesti), insa problema e alta: chelnerii sunt o categorie “mai altfel”, de aceea trebuie tratati ca atare. Foarte bine ai facut ca le-ai multumit pentru ca altfel (in cazul in care luai o atitudine ostila poate chiar defensiva) puteai sa te trezesti cu mancarea tipand cand infigeai furculita in ea(asta in cel mai bun caz) sau cu “corpuri straine” prin ea. Partea la care ai gresit (parerea mea) e ca nu ai avut la tine bani schimbati in hartii de voloare cat mai mica, astfel incat sa ii poti lasa tu cat consideri bacsis si nu sa subinteleaga el (de fapt e lege la ei ca nu mai vezi nici un leut inapoi) ca de fapt banii erau toti pentru el.
.
Eu cred ca asa cum noi i-am invatat asa pe chelneri (iar u esti un alt exemplu care imi confirma “teoria” – asta pentru ca ai tacut si nu ai zis nimic), tot noi trebuie sa ii dezobsnuim. Da, stiu ca vei zice ca ” o floare nu aduce primavara”, dar mai multe sigur vor spori sansele ca ea sa vina
Have a nice day!
Aa
P.S.: eu nu las la chelneri ca si bacsis decat cat vreau eu (uneori chiar deloc daca servirea a fost de cacao sau daca pe fata respectivului/respectivei se putea citi cat de mult “se bucura” sa ma serveasca). Cine ma cunoaste stie ca sunt spaima celor care lucreaza in domeniul serviciilor si mai ales a chelnerilor:D
Iti recomand filmul ‘Waiting’,exact pe la inceputul filmului este o faza tare interesanta si vei vedea ce se intampla clientilor nesuferiti.Dupa ce vei vedea nu o sa mai regreti buna crestere de care ai dat dovada la adresa celor care iti servesc mancare.
Succes in continuare!
@AA: Textul a fost un pamflet. Stiu de regula incetatenita prin care daca spui “multumesc” atunci cand platesti inseamna ca nu mai astepti restul, si din punctul meu de vedere e ok. Greseala de fapt a fost a mea, nu a lui. Sau cel putin asta am considerat eu si de aceea nu am cerut restul. Greseala se plateste :-p
@me: Multumesc pentru recomandare. Imi plac filmele si o sa incerc sa il vad si pe acesta (daca il gasesc). Sincer, incerc sa nu fiu nesuferit la masa, iar daca fac urat, fac dupa ce mananc sau in cazul in care nu am de gand sa mananc ceea ce mi-a adus. Altfel nu ma risc :-p (nu de alta dar am lucrat in restaurant si am vazut cum decurg lucrurile).
Va doresc o zi buna!