Printr-un concurs de împrejurări am participat săptămâna trecută la inaugurarea unei investiții în cadrul Universității Politehnice din București. Printre cei care au prezentat investiția s-a numărat doamna rector Ecaterina, un prorector, un secretar de stat, un presedinte al autoritatii nationale si un reprezentant al firmei care a vandut echipamentele. Timp de o ora, cei ce au vorbit au reușit performanța de a mă întoarce în timp… și ca să vă faceți o idee de cum m-am simțit… a fost exact cum îmi închipuiam că trebuie să fi fost la al paisprezecelea congres… În afară de reprezentanta firmei care a adus echipamentele, am ascultat de la cei ce au luat cuvântul o tiradă de mulțumiri după cum urmează:
- mulțumiri ministerului pentru sprijin, în special domnului x1 si domnului y1;
- mulțumiri autorității pentru suportul oferit, în special domnului x2 si domnului y2;
- mulțumirifirmei care a adus echipamentul, în special doamnei z1;
- mulțumiri firmelor din domeniu pentru ca au facut tot ce le-a stat în putință pentru realizarea acestei capodere, în special domnului x3 si domnului y3;
- mulțumiri conducerii politehnicii care a privit acest proiect ca pe un copil de suflet, în special domnul x4 si domnul y4;
- mulțumiri decanilor de la facultățile X și Y pentru dăruirea cu care s-au ocupat de acest proiect, în special domnului x5 si domnului y5;
- mulțumiri celor de la firma care a făcut studiul de fezabilitate, în special domnului y6
- mulțumiri firmei de construcții, în special domnului x7 pentru râvna cu care a muncit
- ………………………………………………………………………………………….
- mulțumiri femeii de serviciu pentru afecțiunea cu care a măturat…
Aproape că îmi venea să vărs…
Și ca să vedeți ce diferență există între cei angajați la stat și cei din domeniu privat, singura care a făcut notă discordanță cu discursul de mai sus a fost doamna de la firma care a adus echipamentul, a cărei discurs a durat fix 2 minute și în care a reușit să facă o mini prezentare a firmei pe care o conduce, să facă o donație de soft licențiat pentru echipament și să le dorească o utilizare îndelungată și benefică a echipamentelor.
Nu mi-a rămas să spun decât un singur lucru: sunt extrem de dezamăgit că astfel de oameni ne conduc, că astfel de oameni modelează tinerii care ne vor conduce mâine.
