Având în vedere că sora mea cumpără cărţile din colecţia Adevărul, mie nu îmi rămâne decât să le citesc. Astfel încât săptămâna trecută m-am delectat cu scrierile lui Jules Verne, şi anume Călătorie spre centrul pământului şi Goana după meteor. A fost o adevărată fericire să pot reciti cărţile copilăriei şi să îmi aduc aminte de visele pe care le aveam când eram mic… să trăiesc aventuri unice, dincolo de limitele imaginaţiei. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost faptul că le-am recitit cu aceeaşi plăcere cu care le citisem iniţial. Îmi aduc şi acum aminte de nopţile de vară în care citeam cu lanterna sub cearşaf de frică să nu mă prindă părinţii treaz la 3-4 dimineaţa citind… deh, există şi o motivaţie pentru faptul că port ochelari. Şi încă un lucru pe care l-am remarcat în legătură cu Jules Verne: deşi sunt de formaţie inginer (deci teoretic ar trebui să stau destul de bine cu tot ce înseamnă ecuaţii şi cifre), multe dintre calculele prezente în cărţi m-au cam pus în dificultate… nu mai îmi amintesc cum le tratam când eram copil…
P.S. Filmul “Journey to the center of the Earth”, deşi este un film bun de aventuri atât pentru copii cât şi pentru adulţi, are prea puţine în comun cu cartea lui Jules Verne.
Deci…. enjoy!
