Epigrame…
Pentru că din pură întâmplare am dat peste o epigramă interesantă, am început să sap puţin domeniul acesta. Astfel l-am descoperit pe Păstorel Teodoreanu: Legendă vie în perioada comunismului. S-a remarcat prin ura pe care o avea faţă de comunişti şi prin viaţa boemă (a se citi beţii) pe care a dus-o.
Câteva din epigramele lui legate de “viaţa politică”:
Cate stele sunt pe cer
Toate pan’ la ziua pier.
Numai una, ca o proasta,
Sade pe uzina noastra…
Cine-i mare, da din mana si-are 4 la romana?
Cine-i la academie si-are 4 la chimie?
Cine-n tara este tare si-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghicesti, 20 de ani primesti.
Autoironia referitoare la plăcerea de a degusta un pahar de vin a dat naştere unor epigrame celebre:
Invitat fiind la cramă
Am răspuns, ca bun creştin,
Printr-o scurtă telegramă:
”Vin!”
Când înjoseşti şi sucul ei şi via
Şi cu sifon spurci vinul pe care va să-l bei,
Nu te gândeşti tu oare, mişel între mişei,
Că pângăreşti natura şi compromiţi beţia?
Două lucruri mai alină
Al meu chin şi a mea boală:
Damigeana când e plină
Şi femeia când e goală.
Când îmi spui: “Deschide gura!”
Şi te uiţi în ea cu farul,
Vrei să dregi cu picătura
Ce n-am dres eu cu paharul!
Nu contrazice voia sorţii
Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu… viile!
Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie.
Înainte de a-şi da obştescul sfârşit a fost internat (datorită unei boli de ficat) la un sanatoriu din Bucureşti situat pe strada Viilor… şi astfel a scris:
Culmea ironiilor
Si rasul copiilor
Sa pun punct betiilor
Pe Soseaua Viilor!
Şi câteva din propunerile pentru propriul epitaf…
Aici zace pastorel,
vesnic si nemangaiat
ca e prima data mort
fara ca sa fie beat…
Aici doarme Pastorel,
Baiat bun si suflet fin,
Daca treceti pe la el,
Nu-l treziti, ca cere vin!

