GeorgeB

Nov 092010
 

Continuam astazi cu aceeasi tema:poezia de dragoste a lui Adrian Paunescu

In odaia noastra mica din mansarda cenusie
Ne iubeam in libertate fara act la primarie.
Pana ne-au bagat sub usa o scrisoare ordinara
Iscalita demagogic:“locatarii de pe scara”.

Voi n-aveti nici un act
Iar fara de contract
Iubirea voastra nu-i valabila.
Hai, hai, mutati-va
Hai, hai, carati-va
De pe-aceasta scara respectabila.

Prima care ne someaza e cucoana cea roscata
Ce primeste si postasul totdeauna dezbracata
Vin la rand scandalagiul,cel ce si-a gonit nevasta,
Cel mai beat betiv al lumii. Ce curata-i scara asta!

Ca-ntr-un folk cetos si Nordic unde mergem nu se stie,
Hai iubito, hai oriunde, insa nu la primarie.
Mototol facand scrisoarea usa lumii am trantit-o
Vom avea si noi o casa, in paduri si-n munti, iubito.

Ne-ateapta sus in munti
Salbaticele nunti,
Acolo nunta ni-i valabila.
Hai, hai, sa ne mutam
Hai, hai, sa ne caram
De pe-aceasta scara respectabila.

Dar in munte si-n padure a patruns recensamantul,
E o scara ipocrita e o scara tot Pamantul.
Primaria a dat numar si nutret la fiecare,
S-asteptam in tarcul nostru o scrisoare de la fiare.

Voi n-aveti nici un act
Iar fara de contract
Iubirea voastra nu-i valabila.
Hau, hau, mutati-va
Hau, hau, carati-va
De pe-aceasta scara respectabila.

Ne intoarcem iar in blocul unde-am fost zvarliti afara.
Astazi altii ne iau locul-sunt barfiti de-ntreaga scara.
Avem acte cum se cere,ne-a unit birocratia
Celor doi de la mansarda le semnam si noi hartia.

Voi n-aveti nici un act
Iar fara de contract
Iubirea voastra nu-i valabila.
Hai, hai, mutati-va
Hai, hai, carati-va
De pe-aceasta scara respectabila
Din ce in ce mai respectabïla.

Nov 082010
 

Incepem azi, asa cum am promis, sa facem cunoscute cititorilor nostri cateva din poeziile mai vechi sau mai recente ale poetului Adrian Paunescu.Nu vom alege, pentru inceput, poezie sociala, militanta ci ne vom opri la poezia de dragoste. Ordinea in care vor aparea poeziile este fortuita sau pur subiectiva.

Prima poezie este una mai putin cunoscuta scrisa in anul 1984 si pusa pe muzica de regretatul Constantin Dragomir.

Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani

Ti l-am adus in brate pan’ la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir
Iar in adanc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir

Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am injurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti

Iubita mea, gateste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
S-apoi la nunta regasirii tale
Sa cant, ca vanator al lui, din corn

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea

Adrian Paunescu

Pentru a va imagina atmosfera in care se ascultau aceste versuri la Cenaclul Flacara redam in continuare un mic fragment: