La fel şi drumul spre Tulcea, aproape de Topolog. Filmat cu HTC Desire HD.

Zborul spre Viena a fost cu Tarom, a cărui pilot a fost de nota zece şi a aterizat perfect la Viena după o oră şi 15 minute de zbor.

Cazarea s-a făcut la un hotel de 4 stele din Viena… 4 stele din punctul de vedere al austriecilor, pentru că din punctul meu de vedere nu merita mai mult de 2. Am văzut site-ul hotelului numit… interesant: “ananas” şi mi-a plăcut. Da, pe site prezentau apartamente, nu camere , dar m-am gândit că nu ar trebui să difere extrem. Ei bine, de la o astfel de imagine prezentată pe site:

am ajuns la o cameră de 2 X 2 metri. Şi dacă nu mă credeţi, priviţi filmul:

Ca să fie tabloul complet preţul pentru camera standard/noapte este de… 250 de euro.

Da, o cameră, nu tot hotelul. Pe de altă parte pereţii erau din rigips de auzeai toţi vecinii, instalaţia de climatizare nu mergea şi afară erau 2 grade Celsius, iar cei de la recepţie au fost foarte conştiincioşi şi au trimis repede o aerotermă plină de praf şi cu un ventilator descentrat, rezultând un miros de pârlit şi un zgomot ciudat de fundal pentru toată noaptea. Iar pentru a-mi încărca mobilul şi HTC-ul a trebuit să mă cert jumătate de oră cu ei la recepţie pentru o triplă, având în vedere că în toată camera nu era decât o priză. Întregul hotel (şi avea destule camere) era populat de turişti pensionari în grupuri gălăgioase astfel încât sentimentul de sanatoriu nu a lipsit nici un moment. La restaurantul hotelului, berea austriacă la sticlă de 0.33l costa  3.5 euro. La barul hotelului, aceeaşi sticlă de bere era 5.6 euro. Cam rău în caz că ieşi cu prietenii, vorba studentului, “la o băută”. Partea bună? Conexiunea de internet WI-FI. Super viteză. Gratuit. Nota zece.

Oraşul e superb. Merită străbătut “la picior” şi admirat fiecare clădire în parte. Nu sunt gropi în şosea. Aproape toate maşinile de taxi sunt mercedesuri. Şi nu au culoarea galbenă cu care eram obişnuit în bucureşti. Deşi sunt multe maşini, traficul este fluent. Şi ridică şi ei maşini:

Dar cel puţin ei au foarte multe parcări. În mare parte subterane. Deh, planul lor urbanistic datează din anii 80. De atunci toate construcţiile noi sunt planificate cu parcare subterană. Clădirile sunt extrem de bine întreţinute şi nu există diferenţe de stiluri. Toate clădirile urmează linii clasice. Palatele şi casele regale sunt uimitor de mari şi impozante.

Centrul istoric este centrul istoric. Circulaţia maşinilor aproape inexistentă şi foarte multe trăsuri gata să vă plimbe. Cai frumoşi, vizitii respectuoşi şi pături încălzite.

Magazinele de suveniruri sunt prezente peste tot, cu amintiri din capitala valsului şi a lui Frantz Joseph la preţuri pentru toate buzunarele: de la câţiva euro la peste o mie de euro pentru nişte… “poşetuţe”

Într-unul din monumentele în care am intrat, o biserică în Stephanplatz, am găsit o îmbinare extrem de ciudată de vechi (arhitectură gotică, săli interioare imense, întuneric, lumânări aprinse)…

totul combinat cu nişte automate care ofereau informaţii turiştilor, aparate care erau dotate cu nişte monitoare touch-screen-uri de ultimă generaţie:

Noaptea oraşul este o feerie de lumină, toate clădirile de interes turistic fiind luminate de parcă ar fi castele din poveşti.

Şi totuşi cea mai frumoas luminată cladire mi s-a părut sediul primăriei, care seamănă perfect cu un castel din animaţiile Disney:

Lângă primărie într-o seară am prins un mic festivaluri: luminiţe, băuturi calde, mâncare, dulciuri şi suveniruri.

În timpul zilei, la alte mici festivaluri, am vazut şi ceva ce nu prea se vede în România: tot felul de preparate din carne tocmai bune pentru a fi devorate.

Şi cum după o băutură caldă (un fel de vin fiert cu scorţişoară, portocală şi amaretto sau diverse alte combinaţii = 6 euro), omul mai trebuie să găsească o toaletă, cred că Viena este foarte asemănătoare cu Bucureştiul în privinţa lipsei toaletelor publice. Mai puţin în locurile în care se desfăşoară acele mici festivaluri de iarnă, unde sunt nişte toalete foarte curate, unde se intră prin nişte bare asemănătoare celor de acces la metroul bucureştean. Bineînţeles, contra unei monede de 50 de eurocenţi (ieftin, nu?). Şi lipseşte ţiganca de la uşă. Aveau până şi un brad împodobit.

Având în vedere că ai ce vizita în Viena trebuie să ajungi dintr-un loc în altul. Poţi circula cu tramvaiul (1,8 euro o călătorie) sau cu metroul (1,8 euro o călătorie), dar pentru distanţe de genul 3-4 staţii de metrou e mai ieftin un taxi în cazul în care îl imparţi cu alte două persoane.

Un alt lucru care mi s-a părut de neconceput este programul magazinelor din oraş (foarte multe magazine billa, mari cam cât 2-3 magazine mic.ro): de luni până vineri închid la 19.30 (inclusiv billa), iar sâmbătă programul este până la 14.30. Din câte am înţeles, duminică nu este deschis nici un magazin de tip market.

Într-o seară am mâncat la un restaurant cu specific austriac. Mâncarea a fost foarte bună, dar nu a fost nimic spectaculos. Varză gătită, cartofi cu un fel de maioneză, cărnăciori prăjiţi şi purcel la cuptor. Totul cu un vin roşu sec.

Având în vedere că într-una din zile m-a prins dorinţa de cafea lângă un Burger King, am intrat. Surpriza a venit odată cu laptele condensat, care era inscripţionat “campina”:

Dar nu a fost singurul magazin în care am văzut produse româneşti. La C&A, pe unul din cele mai cunoscute bulevarde din Viena – Mariahilferstrasse, toate hainele aveau preţuri în euro şi… RON:

Zborul înapoi a fost plin de peripeţii. Având în vedere că a început să ningă, am petrecut aproape 3 ore în avion, pe pistă, aşteptând să decolăm.

Am avut parte şi de ceva trepidaţii la zbor, dar aterizarea pilotului Tarom la Bucureşti a fost aproape perfectă.

Concluzii?

Viena este un oraş minunat, unde sincer să fiu mi-ar plăcea să petrec o săptămână primăvara sau vara şi să îl pot străbate la pas ca să admir toate acele minunăţii culturale. Şi nu singur.

Personal P.S. Mulţumesc pentru plimbarea de la aeroport spre casă.

]]> http://www.cristix.ro/wordpress/2010/12/viena/feed/ 0 http://www.cristix.ro/wordpress/2010/04/praga/ http://www.cristix.ro/wordpress/2010/04/praga/#comments Mon, 26 Apr 2010 12:09:04 +0000 CristiX http://www.cristix.ro/wordpress/?p=983 [...]]]> Am rămas dator cu câteva impresii despre Praga. Am amânat destul de mult, îndeosebi datorită lipsei de timp… dar acum mă străduiesc “să pun pe hârtie” gândurile.
Am zburat pentru prima data cu avionul. Efectul a fost sesizat de întreaga lume: la 2 ore după ce a aterizat avionul nostru în Praga, s-au închis majoritatea aeroporturilor din Europa. Zborul în sine a fost o experienţă frumoasă, pe de altă parte am condus maşini cu acceleraţie mai puternică :-p Priveliştea de sus a fost uimitoare…

Pe aeroportul din Praga am văzut cum descărcau bagajele de cală cei de la Czech Airlines… la fel ca peste tot… să zboare cât mai mult şi să cadă cât mai de sus… şi le cărau cu LOGANUL…

Praga este un oraş minunat după părerea mea… încărcat de istorie (foarte bine conservată dealtfel) şi de turişti (foarte muuulţi asiatici). Mi-au plăcut în mod deosebit clădirile care au fost renovate într+un stil aparte… nu au fost “revopsite”, ci au fost lăsate la culorile lor iniţiale, care le dădeau aerul de vechime, iar elementele de decor ale clădirilor au fost puse în evidenţă folosind câteva idei foarte bune… lumini şi decoraţiuni metalice în contrast cu culorile monumentelor…

Ca o observaţie personală, am văzut foarte multe nunţi (de fapt mirese… şi miri bineînţeles) cât am fost în Praga (inclusiv vineri).

O altă chestie pe care am observat-o este că se pricep foarte bine să facă bani din turism… hotelul la care am fost cazaţi, deşi era de 4 stele (şi nu doar în nume, ci şi în realitate) a costat 60 euro pe noapte, mâncarea în oraş mai ieftină decât în Bucureşti (şi chiar la localuri mai răsărite),  iar în oraş îţi puneau foarte multe lucruri la dispoziţie pentru a te simţi bine…

Biciclete pe care puteai servi o răcoritoare în timp ce erai plimbat pe străduţe…

Maşini de epocă cu şofer pentru a face turul oraşului…

Reclamele la punctele de interes (inclusiv cârciumi parcă mai interesante decât simplul afiş cu numele…

Foarte interesantă a fost şi experienţa cu metroul din Praga… parcă te cufunzi în măruntaiele pământului pentru a călători cu metroul… Staţiile de metrou sunt situate la foarte mare adâncime… cred că dacă s-ar defecta scările rulante la ei, o parte din călători ar prefera să aştepte repararea lor decât să urce scările per-pedes până la suprafaţă…

Despre poliţiştii lor nu pot spune mare lucru… pe de o parte mi s-a părut că sunt altfel decât ai noştri…

pe de altă parte, două străzi mai departe, am recunoscut specimenele universale…

Şi ca totul să fie corect, având în vedere că nu sunt foarte departe de noi (ca aşezare geografică…) se pare că au şi ei cocalarii proprii…

Una peste alta, a fost o experienţă interesantă şi mi-aş dori să mă întorc, înarmat cu mai mult timp liber şi cu un cunoscător al istoriei care ar putea totuşi să arunce câteva raze de lumină peste trecutul acelor monumente splendide.

]]> http://www.cristix.ro/wordpress/2010/04/praga/feed/ 0 http://www.cristix.ro/wordpress/2010/04/spre-bucuresti/ http://www.cristix.ro/wordpress/2010/04/spre-bucuresti/#comments Mon, 19 Apr 2010 09:47:38 +0000 CristiX http://www.cristix.ro/wordpress/?p=977 [...]]]> Având în vedere că am fost la Praga weekendul acesta acum ne aflăm ÎN TREN spre Bucureşti. Mulţumim Islandei şi vulcanului. Înapoi în epoca de piatră. Am luat bilete ieri din Praga pentru Budapesta – 7 ore (exact cât scria pe bilet), am băut o bere la halbă (25 de lei) în Budapesta (unde am avut o oprire de 5 ore). Şi din Budapesta am plecat la 23.20 şi pe bilet scria că trebuia să ajungem în Bucureşti Nord la 14.30 (o să ne considerăm fericiţi dacă ajungem la ora 17.00). Cu alte cuvinte mai mult de 30 de ore în locul unui zbor de mai puţin de 2 ore.

Dacă mai ţineţi minte filmul “Dacă e marţi e Belgia” unde un grup de turişti ştiau ce zi e în funcţie de ţara în care se află, nu departe ne aflăm nici noi… am trecut într-o singură zi prin Praga, Bratislava, Budapesta (3 ţări).

P.S. O să revin detaliat despre plimbarea în Praga.

Una din puținele alte culori în afară de verdele ierbii…

Și o rață care se plimba nestingherită într-un lac… aaaaa mlaștină

P.S. Serele erau în renovare – le puneau termopane.

P.S.2 Lângă Grădina Botanică este o stradă cu un nume interesant… cum o fi oare să te cheme BRÂNDZĂ ???

Micul dejun a fost foarte bine pregătit şi încă ceva ce m-a uimit la culme. De când am fost la greci am rămas impresionat de sintagma “din partea casei” prin care cei care serveau, aduceau ceva în plus la masa pentru oaspeţii lor. Ei bine, am ajuns să trăiesc şi această experienţă în România. Cei de la Cafe del Centro au adus din partea casei bruschette. Ştiu că nu e o avere, dar gestul a fost impresionant (cel puţin pentru mine, care nu mă aşteptam la aşa ceva).

Ca recapitulare, Cafe del Centro, un local intim, cu o servire ireproşabilă la preţuri bune. Încercaţi.

P.S. Acest post nu este reclamă plătită.

L.E. Un alt punct de atracţie în Braşov este Strada Sforii care constituie cea mai îngusta uliţă din Cetatea Braşovului – aproximativ 1,3 m. Se spune că ar fi cea mai îngustă din Europa. A fost creată în secolul al XV-lea ca și cale de acces pentru pompieri. Reamenajată în 2003 este un punct de atracție inedit din Brașov.

via soferul

Sursa foto – aici.
Traficul spre cinema şi apoi spre oraş a fost lejer, având în vedere şi ora înaintată, (21:00 respectiv 23:30) sunt totuşi curios ce ore de proiecţie vor alege pentru sezonul rece (toamnă târzie). Şi cred că o să mai aibă o problemă în sezonul rece: multe maşini au sistemul de iluminare automatizat – la pornirea motorului se activează automat (ca să încălzeşti maşina trebuie să porneşti motorul…).
În concluzie, cred că următorul film tot la drivein îl voi urmări.

Și luminile de la Casa Presei Libere reflectate in lac…