Constanța… pre-sezon turistic
Weekendul acesta ne-am dorit să ieșim puțin din cotidian (și bineînțeles și din București). Astfel încât am plănuit o plimbare la Constanța, cu ideea de a prinde răsăritul pe plajă sâmbătă dimineața (am plecat de vineri noapte), să vizităm acvariul, delfinariul, să facem o plimbare pe plajă și să ne bucurăm de timpul liber…
Pe drumul spre Constanța am prins ceață densă pe autostradă, dar totuși am reușit să ajungem la 06:00 pe plajă la Eforie pentru a admira răsăritul… nu am avut noroc… prea mulţi nori 
Apoi am cautat o cârciumioară să luăm micul dejun… ne-am învârtit jumătate de oră până când ne-am gândit să întrebăm un taximetrist… așa am ajuns la “Delfinul” unde am mâncat bine și foarte ieftin… chelnerița era în culmea bucuriei (ne-a mulțumit de 3 ori) pentru un bacșiș de 10 lei…
Apoi am mers la acvariu… dezamăgire totală… după ce am dat 9 lei pe bilet și 10 lei pe taxa de fotografiere am constat că acvariul din Tulcea e de 1000 de ori mai reușit decât cel din Constanța…
Apoi am mers la Delfinariu… altă minune a Constanței…. Delfinariul fără delfini. Aveau o singură reprezentație cu lei de mare – nu ne-a încântat deloc ideea – așa că am vizitat minirezervația naturală: câțiva cerbi și căprioare (subnutriți și în niște țarcuri fără verdeața), câțiva păuni și fazani, iepuri, ponei, veverițe, rațe, lebede și alte căteva animale (mult diferite de ceea ce arată aștia la National Geografic… cred că le prelucrează în photoshop)…
Declaraţie de dragoste…
Unii bărbaţi sunt foarte romantici… alţii sunt dea dreptul proşti… iar unii sunt… ei bine, vă puteţi convinge singuri…
Bine aţi venit pe HI5… unde cu greu poţi găsi un om normal…
Instituțiile statului…
Printr-un concurs de împrejurări am participat săptămâna trecută la inaugurarea unei investiții în cadrul Universității Politehnice din București. Printre cei care au prezentat investiția s-a numărat doamna rector Ecaterina, un prorector, un secretar de stat, un presedinte al autoritatii nationale si un reprezentant al firmei care a vandut echipamentele. Timp de o ora, cei ce au vorbit au reușit performanța de a mă întoarce în timp… și ca să vă faceți o idee de cum m-am simțit… a fost exact cum îmi închipuiam că trebuie să fi fost la al paisprezecelea congres… În afară de reprezentanta firmei care a adus echipamentele, am ascultat de la cei ce au luat cuvântul o tiradă de mulțumiri după cum urmează:
- mulțumiri ministerului pentru sprijin, în special domnului x1 si domnului y1;
- mulțumiri autorității pentru suportul oferit, în special domnului x2 si domnului y2;
- mulțumirifirmei care a adus echipamentul, în special doamnei z1;
- mulțumiri firmelor din domeniu pentru ca au facut tot ce le-a stat în putință pentru realizarea acestei capodere, în special domnului x3 si domnului y3;
- mulțumiri conducerii politehnicii care a privit acest proiect ca pe un copil de suflet, în special domnul x4 si domnul y4;
- mulțumiri decanilor de la facultățile X și Y pentru dăruirea cu care s-au ocupat de acest proiect, în special domnului x5 si domnului y5;
- mulțumiri celor de la firma care a făcut studiul de fezabilitate, în special domnului y6
- mulțumiri firmei de construcții, în special domnului x7 pentru râvna cu care a muncit
- ………………………………………………………………………………………….
- mulțumiri femeii de serviciu pentru afecțiunea cu care a măturat…
Aproape că îmi venea să vărs…
Și ca să vedeți ce diferență există între cei angajați la stat și cei din domeniu privat, singura care a făcut notă discordanță cu discursul de mai sus a fost doamna de la firma care a adus echipamentul, a cărei discurs a durat fix 2 minute și în care a reușit să facă o mini prezentare a firmei pe care o conduce, să facă o donație de soft licențiat pentru echipament și să le dorească o utilizare îndelungată și benefică a echipamentelor.
Nu mi-a rămas să spun decât un singur lucru: sunt extrem de dezamăgit că astfel de oameni ne conduc, că astfel de oameni modelează tinerii care ne vor conduce mâine.
Ce face băutura din om…
Ar fi chiar foarte funny dacă moşul nu s-ar fi dat jos de la volan în halul ăsta.
Soluţii pentru curăţat zăpada…
În atenţia domnilor primari!
Vă prezint noua invenţie… poate iarna viitoare măcar curăţaţi şi voi trotuarele şi aleile… de data asta nici nu vă ridicaţi din scaune şi se vor putea vedea rezultatele muncii…
P.S. păcat că nu poate fi folosit la noi totuși… aleile şi trotuarele noastre sunt mult prea denivelate…
Din nou despre bunul simţ
Am fost cu maşina la service pentru revizie. Service-ul dealerului. Marca maşinii este mai puţin importantă, important este faptul că nu este cea mai ieftină maşină de pe piaţă. Service-ul, la fel ca şi altele ale reprezentanţelor arată foarte bine: aria pentru clienţii care aduc maşinile (cu o mică cafenea, cu internet wireless, atât cât să te simţi relaxat până îţi fac mecanicii revizia) şi partea de service, parte care străluceşte de curăţenie (nu există ulei pe jos, nu există praf, mecanicii sunt îmbrăcaţi cu salope curate, aproape noi). Cele două părţi sunt separate printr-un geam imens de sticlă astfel încât poţi vedea ce se întâmplă cu maşina ta în timp ce îţi savurezi cafeaua.
Ei, şi acum urmează şocul meu… toate maşinile aflate la revizie erau pline de noroi şi praf (în condiţiile în care afară era soare şi frumos iar drumul era uscat). Oare chiar nu poţi trece cu maşina pe la o spălătorie auto înainte de a o duce în service? Chiar nu ai 20 de lei în buzunar? Dar ai pretenţii ca service-ul unde îţi duci tu maşina la revizie să fie curat şi mirosind a levănţică…
P.S. Se exceptează de la această regulă (de bun simţ după părerea mea) cei ce au adus în service maşini avariate. Ei au avut deja ghinion…
Puterea obişnuinţei sau… politeţea exagerată
Având în vedere că şi ieri, ca şi în multe alte zile mi-a fost foame, am decis să schimb puţin atmosfera şi să mănânc în oraş. Zis şi făcut. Am ales o cârciumioare mai selectă (la şosea, vorba cântecului), cu o atmosferă intimă. Mâncare a fost bună iar chelnerii şi-au făcut treaba ok, deşi cu un puternic aer de superioritate (avea probabil de a face cu faptul că am intrat în restaurantul lor de fiţe în bluejeans şi cu un rucsac în spate şi nu îmbrăcat la costum).
Dar să revenim la titlul nostru. De mic părinţii m-au învăţat ca de câte ori primesc ceva sau sunt ajutat cu ceva sau mi se face un serviciu să zic mulţumesc. Aşa că, atunci când nu uit spun mulţumesc.
Dar să trecem la acţiunea propriuzisă:
Chelnerul ne ia hainele – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce meniurile – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce băuturile şi toarnă în pahare – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce mancare – Mulţumesc!
Chelnerul schimba scrumiera – Mulţumesc!
Chelnerul debaraseaza masa – Mulţumesc!
Chelnerul aduce cafeau – Mulţumesc!
Chelnerul aduce nota – Mulţumesc!
Chelnerul ia nota (implicit si banii) – Mulţumesc! – Acestea fiind spuse, mi-am luat adio de la rest iar chelnerul nostru s-a ales pe lângă respectul şi mulţumirile mele şi cu un bacşiş de aproape 30% din consumaţie (luând în calcul că era o cârciumioară la şosea rezultă o sumă frumuşică).
Aşa că m-am hotărât să o las mai uşor cu mulţumirile… nu de alta, dar e cam scump.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare (cu toate că faptele prezentate sunt dureros de adevărate).
Happy Valentines Day
Şi pentru că dragostea este oarbă sărbătorim orice prostie importată de la alţii…
dragostea ar trebui sărbătorită zilnic…
bonus… diferenţe între Ziua Îndrăgostiţilor şi Înmormântare…
Exoticul decor din AVATAR, în realitate…
Se pare că cei care au creat “Avatar” s-au inspirat din realitate, cel puţin în privinţa decorurilor…
De ce zic asta?
1. Golful fluorescent, din Vieques, Puerto Rico
Stralucire in apele intunecate.. Gratie celor trei rauri luminiscente, La Parguera, Golful Tantarilor si Fajardo, puteai avea o experienta suprarealista facand baie printre 160.000 de organisme microscopice pe litru – dinoflagelate, ce pot deveni ale voastre.Minunea vizuala a fost descoperita de colonistii spanioli prin 1500, care au fost atat de socati de opera “diavolului”, incat au oprit raurile “pictate” sa se mai verse in ocean, instaland un fel de baraj. Asa ca dinoflagelatele sunt protejate si acum de varsarea in ocean si se bucura de o viata linistita.
2. Cascada Angel , Venezuela
Seamana cu locul unde Jake Sully si Neytiri incearca sa prinda o pasare-dragon. Casacada Angel, denumita dupa aviatorul american Jimmie Angel ce a survolat minunea naturala in 1937, este mandria Parcului National Canapa din Venezuela . Aceasta cascada este ascunsa in adancimile Read more
Iarna pe uliţă
Având în vedere că nu mai sunt şcolar, ca să îmi petrec ziua acasă la căldurică, a trebuit să vin la muncă. Ţin să mulţumesc pe această cale tuturor sfinţilor pentru metrou. Am ajuns lejer şi fără prea multe complicaţii.
Puţin dificilă a fost în schimb “plimbarea” până la metrou, printre nămeţii de zăpadă. Dar noi să fim sănătoşi că puţină mişcare nu a omorât pe nimeni… chiar se zice că ar face bine la sănătate.
Acum aştept cu nerăbdare zilele viitoare să aud expresia cea mai tare “am fost luaţi prin surprindere” din partea autorităţilor. Uneori am impresia că aceste autorităţi trăiesc pe altă planetă şi îi compătimesc pentru că săracii de ei nu au nici o sursă de informaţii… cam tot timpul sunt în afara problemei…
Pe de altă parte vreau să remarc o îmbunătăţire semnificativă a tot ce înseamnă prognoză meteo. Se pare că cei de la INMH au angajat în sfârşit cel puţin un om capabil (pe lângă lingăii din partide care trebuie să frece şi ei menta într-o instituţie de stat pe bani mulţi). Poate totuşi punem mână de la mână să cumpărăm două telefoane mobile… unul la INMH şi unul la primărie… astfel încât să fie şi cei de la primărie anunţaţi când mai ninge…
Sau poate le punem desktop wallpapers de genul acesta… sa nu uite de ninsoare cât joacă solitaire…
