Sunt sătul de şarlatani. De la cei care profită de naivitatea/prostia oamenilor, la cei care consideră că şarlatania este o chestie care nu strică să o practici. Uite că strică. Un invitat la o emisiune TV pretinde că poate vedea viitorul…
Aştept o emisiune cu mama omida şi cu restul vrăjitoarelor cu magie albă.
Nu pot nici în ruptul capului să pricep atracţia unora pentru culoarea roz… îmbrăcate din cap până în picioare în roz, rujate cu roz, cu accesorii roz… viaţa e roz. Mai nou am văzut frumuseţe de maşină, un golf superb vopsit în minunata culoare.
Oare oamenii ăştia nu ar trebui să îşi facă un control la cap?
Ţin minte prima amendă de circulaţie plătită: în mijlocul oraşului, seara târziu, luminat aproape ca ziua, un nene poliţist mi-a dat amendă pentru că aveam doar poziţiile aprinse, nu şi faza scurtă. Când i-am sugerat să îmi dea un avertisment, pentru că era o dacie veche şi nu mi-am dat seama că nu sunt decât poziţiile aprinse, a zis că nu se poate. La fel şi acum câţiva ani când mi-am luat amendă exact pentru acelaşi lucru, de data asta pe autostrada soarelui.
Şi ce văd aseară, după ora 19, în intersecţia de la Piaţa Victoriei?
Singura maşină din toată zona care nu avea nici o sursă de iluminat aprinsă era loganul poliţiei rutiere.
Sunt convins că data viitoare dacă mă vor prinde din nou în offside cu sistemul de lumini, tot amendă îmi vor da, dar măcar ştiu că nici ei nu sunt mai breji.
Toţi sunt gangsta, şmecheri şi băieţi de băieţi pe facebook, hi5 şi alte drăcovenii. Au pistoale, bani, băuturi, femei, duşmani, sunt centrul buricului. Ei bine, după proverbul “fiecare naş îşi are naşul”, unii au unchi care consideră că bătaia e ruptă din rai indiferent de vârstă. Cireaşa de pe tort… postarea pe internet a videoclipului de pedepsire.
La câţi mai mulţi cocalari cuminţiţi!
Şi pentru că în luna ianuarie se obţin discounturi în cazul plăţii integrale a impozitelor la stat, m-am pregătit şi eu să dau birul. Am ţinut cont de faptul că am fost foarte strângător dea lungul anului trecut – chiar am avut puşculiţă… şi de faptul că oricum o mare parte din banii plătiţi statului sunt însuşiţi de funcţionari de rang înalt imbecili. Aşa că măcar să aibă ce căra acasă…
PS Acest articol se vrea a fi un pamflet. Nu m-am dus şi nu o să mă duc să plătesc în monede.
PS 2 În grămada respectivă sunt mai mult de 92 de lei… chiar am fost econom…
Toţi comercianţii îşi împodobesc magazinele în perioada sărbătorilor de iarnă… deh, dă bine la clienţi, îi bagă vrând nevrând în spiritul sărbătorilor şi în spiritul cheltuielii. Acum fiecare magazin după posibilităţi. Unii care au mai multe magazine au considerat corect să standardizeze podoabele folosite.
Şi aici aş dori să spun câteva cuvinte despre mic.ro. Sincer, mi se pare super ok ideea de magazin de cartier curat, civilizat, un mini market. Din experienţa de client ocazional al acestor magazine, mi s-au părut foarte bune în ceea ce priveşte servirea, curăţenia, angajaţii. Consider că preţurile nu sunt competitive, dar pe de altă parte nu sunt singura alternativă de minimarket.
Şi ca să ajung la subiectul postului, ceea ce mi-a atras atenţia în perioada sărbătorilor a fost împodobirea vitrinelor.
Ei bine, de sărbători o parte din atmosferă este făcută de colinde. Cineva tot trebuie să cânte aceste colinde. Şi cum fotografia nu poate cânta, măcar trebuie să pară a cânta.
Mic.ro a încercat din răsputeri să sugereze că angajaţii săi cântă colinde.
Şi acum concluzia: sincer să fiu, poate că sunt eu puţin … dar pare o reclamă la magazinele erotice. Cine mama naibii a mai văzut afişe de spectacol-concert de exemplu în care cântăreţii să aibă gura deschisă? Şi mai ales în forma aceea! WTF!
Da, ştiu se mai întâmplă, doar că la banii pe care îi plătesc pe internet mobil aş dori totuşi un sms prin care eventual să mă anunţe că este căzut serviciul şi să nu mă chinui eu ca imbecilul să dau de 7 ori restart la telefon şi să verific setările de 53897429 de ori. Că doar au lista cu cine are internet mobil cu abonament/cartelă. Măcar aşa, din bun simţ.
Pe de altă parte rămâne legendară reclama cu ţăranii care învăţau franceză versus poliţistul satului: “n-ai cu cine dom’le… n-ai cu cine”
LE Şi-a revenit după 40 de minute. Suntem o generaţie de internauţi. Da, recunosc.
De ceva timp caut cartea lui Dan Brown – Simbolul Pierdut. Şi nu orice fel de carte. Fiind un fel de fan am restul cărţilor scrise de el în colecţie. Ei bine, formatul în care au publicat această carte în România nu este în formatul celorlalte cărţi care sunt deja în biblioteca proprie. Având în vedere acest lucru, am încercat să găsesc acelaşi format. Nu a fost posibil. Astfel încât am considerat corect să aştept formatul corespunzător ca să nu stric “imaginea” bibliotecii şi nici să stric hârtia degeaba. Ei bine, până să apară formatul dorit de carte, am găsit-o, întâmplător, în format electronic.
sursa foto dragos
Astfel încât, de ieri, citesc “Simbolul Pierdut” al lui Dan Brown gratis. De ce? Pentru ca editurile noastre se mişcă cu viteză melcului handicapat locomotor.
As plăti fericit 10-15 lei pe o carte în format electronic. Dar cui să platesc? Marile edituri au câteva titluri publicate. În era e-book urilor nu găseşti să cumperi o carte în limba română de la editurile româneşti. Asta în condiţiile în care editurile străine dau acces GRATUIT la mii de titluri din literatura universală, bineînţeles în limba lui Shakespeare.
Este atât de frustrant să vrei să dai banii pe cărţi şi să nu ai cui să îi dai.
O să mă întrebaţi de ce cărţi în format electronic şi nu cărţi printate. Simplu. Pentru că după ce le-am citit cineva trebuie să şteargă praful de pe ele câţiva ani buni.
Ce am găsit on-line? Două site-uri de ebooks.
Ce cărţi au? Verificaţi şi voi.
Am şi eu o întrebare şi multe nelamuriri legate de metrou, de iarnă şi de management.
Cum se poate ca în centrul Bucurestiului, la staţia de metrou Victoriei, scările de acces să nu fie acoperite? Asta în condiţiile în care statii de metrou mărginaşe (în jurul Bucureştiului – capete de linie) sunt acoperite. Şi în condiţii de ploaie sau ninsoare (luăm în calcul şi mulţimile care călătoresc zilnic cu acest mijloc de transport) acele scări de acces în staţia de metrou sunt pationoare în pantă.
Sau de ce nu au pus măcar bandouri de gumă pe fiecare treaptă astfel încât poate am ceva şanse să NU ÎMI RUP GÂTUL.
Astfel încât le transmit celor de la Metrorex: vă doresc o legislaţie la fel ca în SUA: am alunecat şi am căzut… îmi dai 2 milioane de dolari.
Pe de altă parte mulţumesc pentru tarife… ieftin metrou… mai ieftin ca în alte părţi.
Cred că toată lumea aşteaptă să vadă despre ce este vorba în noul meu job. Dar… spre dezamăgirea unora nu am ce povesti. De ce? Doar pentru că după 7 ani jumătate într-o firma e greu să decizi în câteva zile unde e mai bine: vechiul job sau noul job. Ei bine… mai avem de aşteptat.
Până una-alta singurul lucru pe care îl pot confirma este că s-a cam dus timpul meu liber. Deci mai rar cu postarile până când nu reuşesc să îmi organizez timpul mai bine.
Deci ne întoarcem la balanta muncă/viata care trebuie să fie echilibrată.
Şi totuşi prima schimbare pe care am observat-o este că acum nu mai plec pe întuneric dimineaţa de acasă, în schimb în mod sigur mă întorc pe întuneric 
