Oare?

buna

Nu sunt adeptul filmelor româneşti, a celor făcute după ’90. Marea lor majoritate abundă de înjurături + colecţii întregi, sunt triste şi prezintă situaţii dramatice şi murdare sau manelişti şi incultură şi bineînţeles nuditate cât cuprinde.

Mi-a plăcut în schimb seria “Amintiri din Epoca de Aur”, mai mult prin prisma faptului că mi-a adus aminte de copilăria mea şi de modul de viaţă din perioada comunistă.

Mai nou însă, la presiunile jumătăţii mele mai bune am urmărit “Buna! Ce faci?”. Sincer a fost o surpriză plăcută, un film bine făcut, cu accente de romantism cu momente pline de umor la care am râs în hohote. Deşi au scăpat şi ei câteva înjurături în film şi ceva nuditate nu a făcut exces de obscenităţi.Ester un film care merită văzut.

Vizionare plăcută!

Javier Bardem – Am auzit foarte multe lucruri bune despre acest actor. Am şi văzut două dintre filmele în care a jucat: Vicky, Christina, Barcelona (un film-fantezie) şi No Country for Old Men. Dar acesta mi s-a părut extraordinar.

Îmi plac de obicei poveştile cinematografice care în decursul a 90-120 de minute te poartă printr-un secol de existenţă al personajelor.

Este o poveste de dragoste. Este un film a cărui savoare este dată 90% de prestaţia lui Javier Bardem în rolul unui îndrăgostit perfect încadrat în vorba populară “dragostea prosteşte”. Poate pe alocuri această vorbă îşi are dreptatea ei, pe de altă parte, unii ar spune că doar suferind poţi aprecia dragostea adevărată. Un film perfect pentru o duminică seară în doi!


Enjoy!

O surpriză frumoasă. Da… o surpriză. Deşi nu a apărut în nimic de gen Box Office, am reuşit să văd, probabil din întâmplare, “Gunless”.  Dacă aveţi nevoie de o seară frumoasă, alături de cineva iubit, cu un pahar de vin/bere, ceva light de mâncare şi o comedie western romantică care să vă binedispună şi să vă lumineze seara, vă recomand Gunless. E mai mult decât trailerul.


Enjoy!

Cu toţii cred că ştim cine este Charlie Chaplin. Însă cel puţin eu mi-l aduc aminte prin prisma fimelor mute, comedii în care juca la începuturile cinematografiei. Era foarte amuzant, filmul parcă era derulat la viteză mai mare, făcea zeci de tumbe amuzante, dialogurile le citeai pe ecran pentru că filmele erau mute.

Am avut ocazia de a vedea zilele trecute Monsieur Verdoux. Parcă era un alt Charlie Chaplin. Schimbarea este uimitoare. Monsieur Verdeux, o poveste care la prima vedere pare simplă, dar pe măsură ce se derulează filmul apar nuanţe psihologice noi. Totul în 1947. Mai jos este prima parte.

Dacă veţi accesa youtube, veţi găsi întreg filmul online aici.

Enjoy!

Ştiu că în Bucureşti nu sunt prea multe zone libere, dar ar fi interesant de făcut un astfel de experiment după căderea zăpezii…

Foarte interesant.

Din nou este necesară engleza…

Imediat dupa 89…

Caracatiţa

Străzile din San Francisco

Maddie şi David

Familia Guldenburg

Dallas

Sclava Isaura

Bonanza

Edera

Telefonul de la miezul nopţii

Twin Pix

Salvaţi de clopoţel

Beverly Hills

Cheers (un fel de cireşica)

Se pare că la alţii ideea de spectacol stradal suna mai bine… cel puţin în accepţiunea mea…