Bine aţi venit la Metro
Sâmbătă dimineaţă, pe la orele 12, forţat de împrejurări am ieşit la cumpărături. Aveam nevoie să cumpăr ceva tehnică de ultimă oră… o masă de călcat. Şi cum nu aveam cum să cumpăr aşa ceva on-line, am colindat puţin magazinele. Şi am început cu Metro Militari.
După cum ştiţi, pentru a face cumpărături în Metro, ai nevoie de legitimaţie de client, legitimaţie eliberată doar în cazul în care ai firmă (sau are cineva cunoscut). Aşa că îmi iau cuminte de acasă o copie după certificatul de înmatriculare al firmei şi mă opresc direct la domnişoara care făcea legitimaţii pentru clienţi. Îi arăt copia după certificatul de înmatriculare, scot buletinul (mai ceva ca la poliţie), la care domişoara îmi aruncă o privire acră şi îmi spune că nu îmi poate face legitimaţie dacă nu aduc şi certificatul de înmatriculare în original (cu copia adusă putea să îmi dea o hârtie cu care puteam face cumpărăturile doar în ziua respectivă, în condiţiile în care fac şi ei o copie după copia mea). Nu m-am putut abţine să o întreb dacă nu care cumva trebuie să o aduc şi pe mama şi pe bunica ca să îmi permită să cumpăr de la ei. Şi-au făcut ei copie la copie, mi-au dat hârtia valabilă pentru o zi.
Având în vedere că am trecut pe lângă raionul de imbrăcăminte, am găsit şi un set de 2 tricouri albe, de bumbac, impachetate frumos la un preţ acceptabil. Plus încă un tricou mai colorat şi mai haios (pe unul scrie ceva de genul ” DO NOT REMOVE FROM THE BAR”).
Mi-am luat eu masa de călcat şi tricourile şi hai la casa. Am plătit toate cele, şi m-am îndreptat spre ieşire. Au controlat şi cei de la pază marfa, au pus ştampila şi când să ies din magazin încep sa ţiuie gardurile antifurt. Mă întorc, se uită paznicul cu un ochi expert la cumpărăturile mele şi îmi spune că probabil de la eticheta ceva mai mare de la tricou. Bun… dacă expertul aşa a zis, probabil că aşa este.
Surpriză mare duminică atunci când am desfăcut tricourile din ambalaj… aveau agăţate ditamai antifurtul de ele…
Mâine mă duc să îi rog frumos să îmi scoată antifurtul… parcă văd că mă arestează…
Din nou despre bunul simţ
Am fost cu maşina la service pentru revizie. Service-ul dealerului. Marca maşinii este mai puţin importantă, important este faptul că nu este cea mai ieftină maşină de pe piaţă. Service-ul, la fel ca şi altele ale reprezentanţelor arată foarte bine: aria pentru clienţii care aduc maşinile (cu o mică cafenea, cu internet wireless, atât cât să te simţi relaxat până îţi fac mecanicii revizia) şi partea de service, parte care străluceşte de curăţenie (nu există ulei pe jos, nu există praf, mecanicii sunt îmbrăcaţi cu salope curate, aproape noi). Cele două părţi sunt separate printr-un geam imens de sticlă astfel încât poţi vedea ce se întâmplă cu maşina ta în timp ce îţi savurezi cafeaua.
Ei, şi acum urmează şocul meu… toate maşinile aflate la revizie erau pline de noroi şi praf (în condiţiile în care afară era soare şi frumos iar drumul era uscat). Oare chiar nu poţi trece cu maşina pe la o spălătorie auto înainte de a o duce în service? Chiar nu ai 20 de lei în buzunar? Dar ai pretenţii ca service-ul unde îţi duci tu maşina la revizie să fie curat şi mirosind a levănţică…
P.S. Se exceptează de la această regulă (de bun simţ după părerea mea) cei ce au adus în service maşini avariate. Ei au avut deja ghinion…
Decoraţiuni…
Am terminat de ceva timp cu renovarea casei. Am promis şi poze înainte-după, dar mai am câte ceva de aranţat pentru a finaliza treaba. Şi m-am împotmolit la ultimele două aspecte referitoare la sufragerie: Lustra şi perdelele/draperiile.
Adevărul că este foarte greu de ales din atâtea modele de lustre… ceea ce îmi place mie este exagerat de scump, şi încă nu mă pot hotărâ care model să îl aleg. Ultima recomandare arată bine…
Doar glumeam. Şi dacă tot veni vorba de glume şi decoraţiuni interioare, ar mai fi o recomandare legată de covoraşul de la intrare:
M-am hotărât… o să mai caut…
Puterea obişnuinţei sau… politeţea exagerată
Având în vedere că şi ieri, ca şi în multe alte zile mi-a fost foame, am decis să schimb puţin atmosfera şi să mănânc în oraş. Zis şi făcut. Am ales o cârciumioare mai selectă (la şosea, vorba cântecului), cu o atmosferă intimă. Mâncare a fost bună iar chelnerii şi-au făcut treaba ok, deşi cu un puternic aer de superioritate (avea probabil de a face cu faptul că am intrat în restaurantul lor de fiţe în bluejeans şi cu un rucsac în spate şi nu îmbrăcat la costum).
Dar să revenim la titlul nostru. De mic părinţii m-au învăţat ca de câte ori primesc ceva sau sunt ajutat cu ceva sau mi se face un serviciu să zic mulţumesc. Aşa că, atunci când nu uit spun mulţumesc.
Dar să trecem la acţiunea propriuzisă:
Chelnerul ne ia hainele – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce meniurile – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce băuturile şi toarnă în pahare – Mulţumesc!
Chelnerul ne aduce mancare – Mulţumesc!
Chelnerul schimba scrumiera – Mulţumesc!
Chelnerul debaraseaza masa – Mulţumesc!
Chelnerul aduce cafeau – Mulţumesc!
Chelnerul aduce nota – Mulţumesc!
Chelnerul ia nota (implicit si banii) – Mulţumesc! – Acestea fiind spuse, mi-am luat adio de la rest iar chelnerul nostru s-a ales pe lângă respectul şi mulţumirile mele şi cu un bacşiş de aproape 30% din consumaţie (luând în calcul că era o cârciumioară la şosea rezultă o sumă frumuşică).
Aşa că m-am hotărât să o las mai uşor cu mulţumirile… nu de alta, dar e cam scump.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare (cu toate că faptele prezentate sunt dureros de adevărate).
Braşov
Şi dacă acum două weekenduri am fost la Braşov (pentru relaxare după o săptămână încărcată) m-am gândit să vă fac o recomandare de local unde puteţi mânca bine, la un preţ acceptabil şi cu o servire ireproşabilă.
Cred că toată lumea ştie străduţa din centru care duce spre Biserica Neagră (cea pe care nu circulă maşinile). Este unul din locurile mele preferate pentru plimbarea prin oraşul Braşov. Ei bine, în această locaţie, undeva deasupra magazinului Terranova, se află un local cu totul deosebit: Bistro del Centro. Duminică dimineaţă acolo am luat micul dejun. Deşi la intrare chelnerii purtau o discuţie aprinsă (localul era gol), la intrarea noastră au tăcut, au dat muzica ambientală la un nivel perfect şi ne-au condus la o masa. Localul este cu foarte bun gust decorat, intim şi cu “prestanţă”.
Micul dejun a fost foarte bine pregătit şi încă ceva ce m-a uimit la culme. De când am fost la greci am rămas impresionat de sintagma “din partea casei” prin care cei care serveau, aduceau ceva în plus la masa pentru oaspeţii lor. Ei bine, am ajuns să trăiesc şi această experienţă în România. Cei de la Cafe del Centro au adus din partea casei bruschette. Ştiu că nu e o avere, dar gestul a fost impresionant (cel puţin pentru mine, care nu mă aşteptam la aşa ceva).
Ca recapitulare, Cafe del Centro, un local intim, cu o servire ireproşabilă la preţuri bune. Încercaţi.
P.S. Acest post nu este reclamă plătită.
L.E. Un alt punct de atracţie în Braşov este Strada Sforii care constituie cea mai îngusta uliţă din Cetatea Braşovului – aproximativ 1,3 m. Se spune că ar fi cea mai îngustă din Europa. A fost creată în secolul al XV-lea ca și cale de acces pentru pompieri. Reamenajată în 2003 este un punct de atracție inedit din Brașov.
via soferul
Iarna pe uliţă
Având în vedere că nu mai sunt şcolar, ca să îmi petrec ziua acasă la căldurică, a trebuit să vin la muncă. Ţin să mulţumesc pe această cale tuturor sfinţilor pentru metrou. Am ajuns lejer şi fără prea multe complicaţii.
Puţin dificilă a fost în schimb “plimbarea” până la metrou, printre nămeţii de zăpadă. Dar noi să fim sănătoşi că puţină mişcare nu a omorât pe nimeni… chiar se zice că ar face bine la sănătate.
Acum aştept cu nerăbdare zilele viitoare să aud expresia cea mai tare “am fost luaţi prin surprindere” din partea autorităţilor. Uneori am impresia că aceste autorităţi trăiesc pe altă planetă şi îi compătimesc pentru că săracii de ei nu au nici o sursă de informaţii… cam tot timpul sunt în afara problemei…
Pe de altă parte vreau să remarc o îmbunătăţire semnificativă a tot ce înseamnă prognoză meteo. Se pare că cei de la INMH au angajat în sfârşit cel puţin un om capabil (pe lângă lingăii din partide care trebuie să frece şi ei menta într-o instituţie de stat pe bani mulţi). Poate totuşi punem mână de la mână să cumpărăm două telefoane mobile… unul la INMH şi unul la primărie… astfel încât să fie şi cei de la primărie anunţaţi când mai ninge…
Sau poate le punem desktop wallpapers de genul acesta… sa nu uite de ninsoare cât joacă solitaire…
Bilanţ
Ne-am mutat. După 300 de zile în care am fost împreună pe http://ccscristi.blogspot.com şi după 277 de posturi publicate, am hotărât că este momentul unei schimbări de imagine. Bilanţul celor 300 de zile?
- am comentat evenimente care mi s-au părut importante…
- am râs împreună la câteva posturi hazlii, fie ca au fost imagini, filmuleţe sau texte…
- am făcut revista presei… aşa… mai pe scurt…
- am descoperit câteva din tainele calculatoarelor şi ale internetului
- am citit câteva cărţi bune…
- am comentat multe filme sau seriale… unele mai bune, altele mai puţin bune…
- am ascultat muzică… mare parte ceea ce îmi place mie :-p
- ne-am adus aminte de şlagărele anilor trecuţi
- am călătorit împreună… nu foarte mult, dar sperăm să remediem această problemă
- am fost împreună.
Aşa că după ceva muncă am reuşit să aranjez noul blog aici… pe http://www.cristix.ro/wordpress/. Sper ca noua imagine să vă placă, şi sper ca anul acesta să realizăm mai multe împreună.
Acestea fiind spuse vă doresc un an fără crize, cu multă fericire şi plin de realizări!
