În atenţia domnilor primari!
Vă prezint noua invenţie… poate iarna viitoare măcar curăţaţi şi voi trotuarele şi aleile… de data asta nici nu vă ridicaţi din scaune şi se vor putea vedea rezultatele muncii…
P.S. păcat că nu poate fi folosit la noi totuși… aleile şi trotuarele noastre sunt mult prea denivelate…
Sâmbătă dimineaţă, pe la orele 12, forţat de împrejurări am ieşit la cumpărături. Aveam nevoie să cumpăr ceva tehnică de ultimă oră… o masă de călcat. Şi cum nu aveam cum să cumpăr aşa ceva on-line, am colindat puţin magazinele. Şi am început cu Metro Militari.
După cum ştiţi, pentru a face cumpărături în Metro, ai nevoie de legitimaţie de client, legitimaţie eliberată doar în cazul în care ai firmă (sau are cineva cunoscut). Aşa că îmi iau cuminte de acasă o copie după certificatul de înmatriculare al firmei şi mă opresc direct la domnişoara care făcea legitimaţii pentru clienţi. Îi arăt copia după certificatul de înmatriculare, scot buletinul (mai ceva ca la poliţie), la care domişoara îmi aruncă o privire acră şi îmi spune că nu îmi poate face legitimaţie dacă nu aduc şi certificatul de înmatriculare în original (cu copia adusă putea să îmi dea o hârtie cu care puteam face cumpărăturile doar în ziua respectivă, în condiţiile în care fac şi ei o copie după copia mea). Nu m-am putut abţine să o întreb dacă nu care cumva trebuie să o aduc şi pe mama şi pe bunica ca să îmi permită să cumpăr de la ei. Şi-au făcut ei copie la copie, mi-au dat hârtia valabilă pentru o zi.
Având în vedere că am trecut pe lângă raionul de imbrăcăminte, am găsit şi un set de 2 tricouri albe, de bumbac, impachetate frumos la un preţ acceptabil. Plus încă un tricou mai colorat şi mai haios (pe unul scrie ceva de genul ” DO NOT REMOVE FROM THE BAR”).
Mi-am luat eu masa de călcat şi tricourile şi hai la casa. Am plătit toate cele, şi m-am îndreptat spre ieşire. Au controlat şi cei de la pază marfa, au pus ştampila şi când să ies din magazin încep sa ţiuie gardurile antifurt. Mă întorc, se uită paznicul cu un ochi expert la cumpărăturile mele şi îmi spune că probabil de la eticheta ceva mai mare de la tricou. Bun… dacă expertul aşa a zis, probabil că aşa este.
Surpriză mare duminică atunci când am desfăcut tricourile din ambalaj… aveau agăţate ditamai antifurtul de ele…
Mâine mă duc să îi rog frumos să îmi scoată antifurtul… parcă văd că mă arestează…
Am terminat de ceva timp cu renovarea casei. Am promis şi poze înainte-după, dar mai am câte ceva de aranţat pentru a finaliza treaba. Şi m-am împotmolit la ultimele două aspecte referitoare la sufragerie: Lustra şi perdelele/draperiile.
Adevărul că este foarte greu de ales din atâtea modele de lustre… ceea ce îmi place mie este exagerat de scump, şi încă nu mă pot hotărâ care model să îl aleg. Ultima recomandare arată bine…
Doar glumeam. Şi dacă tot veni vorba de glume şi decoraţiuni interioare, ar mai fi o recomandare legată de covoraşul de la intrare:
M-am hotărât… o să mai caut…
Se pare că cei care au creat “Avatar” s-au inspirat din realitate, cel puţin în privinţa decorurilor…
De ce zic asta?
1. Golful fluorescent, din Vieques, Puerto Rico
Stralucire in apele intunecate.. Gratie celor trei rauri luminiscente, La Parguera, Golful Tantarilor si Fajardo, puteai avea o experienta suprarealista facand baie printre 160.000 de organisme microscopice pe litru – dinoflagelate, ce pot deveni ale voastre.Minunea vizuala a fost descoperita de colonistii spanioli prin 1500, care au fost atat de socati de opera “diavolului”, incat au oprit raurile “pictate” sa se mai verse in ocean, instaland un fel de baraj. Asa ca dinoflagelatele sunt protejate si acum de varsarea in ocean si se bucura de o viata linistita.
2. Cascada Angel , Venezuela
Seamana cu locul unde Jake Sully si Neytiri incearca sa prinda o pasare-dragon. Casacada Angel, denumita dupa aviatorul american Jimmie Angel ce a survolat minunea naturala in 1937, este mandria Parcului National Canapa din Venezuela . Aceasta cascada este ascunsa in adancimile Continue reading »
Am scris mai devreme într-un post despre faptul că unul din motivele pentru care am considerat că un Ipod nu m-ar mulţumi în mod deosebit este softul proprietar apple, care este după părerea mea destul de strict. Se pare că nu sunt singurul care gândeşte aşa…
Având în vedere că, cel puţin în Bucureşti, doar pentru deplasarea la muncă sau de la muncă acasă pierd mai mult de o oră în trafic (poate la fel ca mulţi dintre voi), şi sătul fiind de toate cele ce aud, m-am hotărât să achiziţionez un player audio. Ţinând cont că ţin totuşi destul de mult la calitatea audiţiei, dar nu îndeajuns de mult încât să dau un salariu pentru un astfel de dispozitiv, am început să cercetez piaţa…
Judecând din punct de vedere calitativ, mi-aş fi dorit un ipod… de preferinţă un nano.
Are un design superb, calitatea audiţiei este mult peste medie, însă are două mari neajunsuri:
- softul proprietar apple, care este după părerea mea destul de strict;
- preţul se învârte în jurul sumei de 700 de lei, ceea ce mi se pare puţin peste bugetul alocat.
Judecând din punct de vedere al preţului, mare parte a playerelor cu o memorie mai mare de 2 gb, mi s-au părut că fac prea mare rabat la calitate.
Şi am mai luat în considerare un lucru… la ora actuală marea noastră majoritate avem mai mult de două telefoane mobile (eu personal am trei)… aşa că un alt dispozitiv care trebuia plimbat în geantă/borsetă/rucsac/buzunare nu îmi surâdea în mod deosebit.
Astfel că am rămas cu o singură opţiune: telefonul mobil.
Şi aici sunt două variante:
1. Un Sony Ericsson din seria W (seria walkman – media playere dedicate) – foarte bune din punct de vedere al calităţii sunetului.
2. Un telefon care să aibă sistem de operare symbian, astfel încât să îl pot configura mult mai usor.
Sony Ericsson are un meniu greoi după părerea mea de posesor de mobile Nokia de când mă ştiu.
Având în vedere că am un Nokia 6124, nu am făcut altceva decât să îmi instalez un media player gratuit şi să achiziţionez un card de memorie cu o capacitate mai mare.
Softul instalat se numeşte ogg player, este gratuit şi foarte asemanător clasicului winamp.
Cardul de memorie de 4 gb m-a costat 45 de lei.
La achiziţie telefonul are căştile incluse în pachet, deci încă o reducere a cheltuielilor… deh… criză…
Calitatea sunetului este foarte bună, dar nu excepţională, navigarea este uşoară şi intuitivă, deci personal consider că îşi îndeplineşte rolul.
I-au violat fetiţa de 4 ani.
A încercat timp de un an să convingă autorităţile să acţioneze, dar corupţia sistemului fiind atât de mare, iar pedofilii oameni cu mare putere politica în Lituania, nimic nu s-a urnit din loc.
Atunci a luat dreptatea în propriile mâini. Şi a început să îi ucidă pe vinovaţi.
De curând a fost declarat de lituanieni, în urma unul sondaj, omul anului. – detalii aici.
Sper să îşi facă dreptate până la capăt.
Drasius Kedys,
RESPECT!
